- august 24, 2018
- Posted by: admin
- Category: Povești
Niciun comentariu
Pe Ema Stanca-Macovei, ilustratoarea cărții Gloria și unicornul magic, o știu de-o viață. Ea este sora mea mai mică. Nu întâmplător acțiunile cărții sunt alese astfel, povestea devenind o aventură terapeutică pentru mine și experiență relevatoare pentru Ema. Am avut mereu încredere în ea și i-am văzut talentul și potențialul de când mama ne ducea când eram mici la Muzeul Satului, la cursurile de desen din cadrul taberei Vara pe uliță. Astăzi Ema ne povestește despre sursa ei de inspirație și despre cum a reușit să transmită prin ilustrații emoția copilei de 6 ani care pleacă de acasă.
Cine este Ema Stanca Macovei?
Ema Stanca Macovei: Bună! Sunt Ema, Creative Graphic Designer re-orientat profesional în timpul concediului de creștere a Sarei (2 ani). După un job pur birocratic, am zis că e timpul să fac ceva ce îmi place foarte mult și îmi aduce bucurie zi de zi. Am început să învăț diferite softuri de grafică vectorială și am cochetat cu mai multe direcții de grafică pe computer. Dintre toate, cel mai mult îmi place să ilustrez cărti pentru copii.Cum ți s-a propus proiectul Gloria și unicornul magic?
Ema Stanca Macovei: Ana mi-a povestit despre proiectul realizat cu alte 4 bloggerițe mame. Mi-a încolțit imediat în minte ideea ca eu aș putea să creez acest personaj minunat, numit Gloria.Care a fost starea ta când ai lucrat la acest proiect?
Ema Stanca Macovei: Încă de la început am vrut să fie un personaj care să atraga copiii, să îi inspire, astfel încât ei să se identifice cu ea. Am lucrat foarte mult la personajul principal și au fost 9 variante preliminare, dar a 10-a a fost perfectă. Am simțit bucuria unui personaj minunat căruia eu i-am dat viață. Bineînțeles, ea ar fi putut exista în continuare doar în CD-ul audio, dar fara mine nu ar fi prins viață 🙂 M-am simțit creatoare, magică și fericită.Ce te-a inspirat?
Ema Stanca Macovei: M-am gândit la fetița mea, la cum va arăta ea cand va fi mai mare. M-am inspirat din fața ei angelică, din ochii ei mari și părul cârlionțat. În plus, Măriuca, verișoara ei, a avut o mare contribuție. Gloria seamănă foarte mult cu ea.Ești la primul proiect de grafică. Ce ți-a dat curaj să lucrezi la el? Ce ți-a dat încredere că poți duce acest proiect?
Ema Stanca Macovei: Mi-am asumat drumul acesta. Dacă tot am schimbat domeniul de muncă la 180 de grade, am simțit că pot să risc și să văd ce rezultate am. Am riscat și am câștigat mai mult decât îmi puteam imagina. În plus, feedbackul primit de la echipa de autoare a fost senzațional, așa că am mers mai departe cu și mai mult avânt.Ce ai descoperit despre tine lucrând la Gloria?
Ema Stanca Macovei: Am descoperit că atunci când îmi place foarte mult un proiect, parcă toate lucrurile se aliniază. Am găsit și timp și celelalte resurse pentru a-l termina la timp și bine.Ce a fost cel mai plăcut la acest proiect? Dar cel mai greu?
Ema Stanca Macovei: Cel mai plăcut a fost când m-a anunțat Ana telefonic că a găsit editura care va publica această carte. Cel mai greu a fost să mă încadrez în timp cu restul de planșe. Aveam deja 7 planșe făcute, dar mai era nevoie de 14, iar acestea au fost făcute foarte târziu în noapte, dupa ce adormea copilul. Desenam și până la 3 noaptea iar dupa 4 ore mă trezeam și mă duceam la birou. Dar nimic nu se compară cu feedbackul extraordinar pe care l-am primit de la câțiva părinți referitor la ilustrații. Este o bucurie pe care abia acum o simt pentru prima oară.De ce ai recomanda cartea Gloria și unicornul magic?
Ema Stanca Macovei: Pentru că este o poveste pe cât de emoționantă, pe atât de adevărată. Este o poveste terapeutică care deschide dialogul între copilul cel mare și părinți și îl ajută să vocalizeze conflictele și emoțiile prin care a trecut după ce s-a născut al doilea copil. Din prisma mea, de soră mai mică, este o revelație să aflu prin ce a trecut sora mea mai mare în copilarie. De aceea cred că este o poveste potrivită și pentru adulți, nu doar pentru copii.
Cartea poate fi achiziționată din librării sau de pe site-ul editurii Didactica Publishing House, aici.
Text: Ana Nicolescu